Traseul Busteni - Cabana Caraiman - Crucea Eroilor - Cabana Caraiman - Busteni (I parte)
In dimineata zilei de Vineri, 01.08.2014, ne-am trezit devreme, pentru ca urma sa parcurgem o inlantuire de trasee destul de solicitante. Si unul dintre primele lucruri pe care le-am facut a fost sa pozez ceea ce avea sa fie punctul culminant al drumetiei noastre din acea zi...
... banuiesc ca e ceva cunoscut de majoritatea romanilor... Crucea Eroilor!... o destinatie foarte cautata de turistii care ajung in Busteni... dar cred ca va dati seama ca marea majoritate merg cu telecabina pana la Babele... si de acolo, pe un traseu destul de usor, reusesc sa ajunga la Crucea Eroilor (cred ca ati vazut destul de des, la stiri, femei in pantofi cu toc sau persoane echipate total necorespunzator unei drumetii la munte)... insa sunt sigur ca NU prin Valea Jepilor...
... si pot sa va asigur ca avertismentul de la inceputul traseului ar trebui luat in serios. Dar ar mai fi o problema pe care as dori sa o semnalez acum: la inceputul traseului de coborare care incepe langa cabana Caraiman lipseste un avertisment asemanator, cu toate ca e periculoasa poteca. Am intalnit la urcare, aproape de cabana Caraiman, turisti (o femeie cu un baiat de aproximativ 10 ani si un grup de doi adulti si doi copii destul de mici pentru dificultatea acestei coborari)... care au ales traseul fara sa fie avertizati, de o tablita asemanatoare cu cea de la urcarea dinspre Busteni, ca este periculos. Nu stiu daca au terminat traseul sau au renuntat si s-au intors la telecabina. Dar banuiesc ca totul s-a terminat cu bine pentru ca nu am auzit nici o stire despre vreo problema in acea perioada. Dar la cateva zile de la intoarcerea acasa am auzit despre un grup (de tineri!) care a fost salvat de pe Jepii Mici, pentru ca i-a prins noaptea pe traseu (unii dintre ei avand hipotermie). Cand am iesit din Valea Jepilor langa cabana Caraiman, tocmai se pregateau sa coboare 4 tineri (cu doze de bere in mana... ghiciti ce au facut cu ele dupa ce au terminat berea!!!) si i-am auzit zicand ca mai bine coboara pe acolo decat sa dea banii la telecabina... ca sunt doar 3 ore de drum... dar pe indicatorul de la inceputul cararii nu scria nimic despre dificultatea traseului!... si cine a facut drumetii montane stie ca, de multe ori, nu e cu mult mai usor la coborare decat la urcare... ba uneori e exact invers!
Acum sa ne intoarcem la traseul spre Crucea Eroilor... care, pana la cabana Caraiman, este marcat cu o cruce albastra si conform hartii noastre, are estimat un timp de parcurgere de aproximativ 3 ore. Noi am ajuns la cabana Caraiman in 4 ore, dar nu ne-am grabit pe traseu si am facut multe poze. Pe cele mai interesante le veti vedea si voi... Urcarea e destul de abrupta pe aproape tot parcursul, asa ca zone cum e aceasta sunt destul de rare...
... in unele locuri au fost puse scari care inlesnesc traversarea zonelor dificile, in special daca va prinde ploaia pe aici (traseul are avertizare pe harta: periculos pe vreme nefavorabila)...
... sau un cablu care e la fel de util...
.. si am ajuns la un izvor (primul, dar nu ultimul) de unde ne-am aprovizionat cu apa foarte buna! :) ...
.. dar coborarea pana la el a fost „distractiva”, dupa cum se poate vedea! Pe deasupra a trebuit sa „topaim” de pe o stanca pe alta ca sa tinem cararea care, in acel loc, intersecta cursul apei...
... la scurt timp dupa aceea am ajuns la o alta zona dificila, dar frumoasa (tocmai prin faptul ca era dificila!)...
... dupa cum observati, cararea este (de fapt aici chiar lipseste o bucata din ea) foarte ingusta si necesita atentie maxima, pt ca un pas gresit poate insemna moartea... in stanga, pe directia de urcare, fiind o panta abrupta si plina de colturi de stanci (poza am facut-o prin metoda "rasucirii cu 180 de grade"... :D... )...
... noi suntem atenti la carare!!!... cum care carare?!... ASTA care se vede/nu se vede in poza urmatoare!...
... nu prea seamana cu traseul pe care merg cei de deasupra!...
... ceea ce e foarte bine... pentru ca ar fi fost mai aglomerat!... daca „cei de sus” ne-au vazut (putin probabil) e posibil sa li se fi facut mila de noi... dar noua sigur ne-a fost mila de ei... pentru ca valea este mai frumoasa vazuta de aproape... si daca vor citi aceste randuri poate ca ne vor intelege (...sau nu?!)... de exemplu noi am baut apa de aici...
... si ei nu!... mai inainte a fost o zona unde cararea nu prea se observa, din cauza peisajului superb, bineinteles!!!... dar in urmatoarea poza banuiesc ca se vede usor! Nu-i asa?! :D
... trebuia doar sa ne uitam in sus, spre telecabina! :) ... si totusi, contrar aparentelor, nu incercam sa ajungem la telecabina! :) ...
.. noi urmam doar indicatiile simple, ca indicatoarele din orase... noroc cu ele, ca noi n-avem GPS!... si asa mai ajungem la un alt loc cu apa buna si rece...
.. cred ca se observa din poze ce traseu „interesant” e pe Valea Jepilor... imaginati-va cum ar fi sa va prinda ploaia pe aici... si cand ma gandesc ca prin valea asta am vrut noi sa ne intoarcem la Busteni, atunci cand am ajuns din greseala la Padina (povestea este in al doilea articol)... si atunci ploua!... asa ca suntem multumiti ca „tot raul a fost spre bine!”... si mai departe... ne miram putin!... pe aici o fi cararea?!... „crucea albastra” de pe stanca zice ca DA!...
... asa ca urcam... ce sa facem?!... o credem pe cuvant!... ne ajuta putin si lantul... si apoi ne mai ajuta, pe o portiune la fel de dificila, un cablu de otel...
... si am ajuns la „Via Ferata” a la Bucegi!... asta n-am spus-o cu rautate!... chiar daca asa pare!...
... va dau cuvantul meu ca prefer salbaticia muntilor din Romania decat cararile pavate (bineinteles ca nu peste tot) ale Alpilor (cum am vazut in Austria)...
... asta pentru ca daca ar fi usor de mers prin munti, ar fi aglomeratie!... acuma am fost rautacios!!! :) ... dar ganditi-va ce ar fi prin muntii nostri daca am avea genul asta de carari?!... eu nu am vazut pe acolo gunoaie aruncate de turisti cum vedem prin zonele montane mai accesibile (si chiar in unele greu accesibile) de la noi... nu e mai mare placerea pentru un iubitor al muntelui, al drumetiilor montane, sa mearga pe carari cum e cea din poza urmatoare?!...
... raspunsul nostru este un DA raspicat!... nu e usor, dar e placut!... si sunt sigur ca multi nu ne inteleg... la fel cum nu-i intelegem nici noi pe cei care nu ne inteleg!!! :) ... dupa cum ati observat, mare parte din acest traseu are diferite unghiuri de inclinare... si pe orizontala...
... si pe verticala...
... si pana la urma, dupa efortul depus, vederea cabanei Caraiman...
... ne da de inteles ca am reusit sa parcurgem cu bine un traseu dificil si spectaculos... pe parcursul caruia (in cele 4 ore) am intalnit doar 2 persoane: un barbat care parea obisnuit cu acest traseu (mai ales ca-l parcurgea singur)... si o fata... tot singura... care ne-a lasat cu gura cascata: ne-a ajuns din urma, ne-a depasit foarte rapid si pana sa trecem si noi de o cotitura a cararii, nu am mai zarit-o... fiind totusi intr-o zona unde aveam vizibilitate pe distanta mare, am reusit sa o observam suficient de departe de noi ca sa ma faca sa cred ca ar fi trebuit sa alerg ca sa tin pasul cu ea!... si cand credeam ca nu ne mai surprinde nimic, intalnim o femeie cu un copil... si apoi un grup (doi adulti si doi copii)... care coborau spre Busteni... cei despre care va spuneam la inceput...
.. am fotografiat doar grupul care, dupa cum am observat, aveau deja dificultati la coborare, desi era doar inceputul si urmau zone mult mai dificile... dar poate ca ne-am inselat noi si erau antrenati pentru asa ceva! Dupa 4 ore de urcare am ajuns si noi la cabana Caraiman... si mai aruncam o privire spre Valea Jepilor, sa vedem pe unde am venit...
... si apoi mergem in spatele cabanei sa facem poze cu Busteniul! :) ...
... pare la o aruncatura de bat... oare de ce ne-a luat 4 ore pana aici?! :D
... asta a fost partea intai a articolului... am observat ca m-am intins cam mult si pentru ca nici YAHOO nu a fost de acord cu lungimea mail-ului pe care trebuia sa-l trimit la „muntii-bucegi.ro”, am hotarat sa „dau cu toporul” (ma gandesc ca asta ar putea fi o inventie „scriitoriceasca” pe care ar trebui sa o inregistrez la OSIM... e careva interesat sa ma sponsorizeze?!... negociem procentele din drepturile de autor pt inventie!!!) si aici am nimerit... asa ca, foarte curand, voi reveni cu partea a doua... „NU PLECATI, CA NICI NU STITI CE PIERDETI!” :D
Notă: Acest material a fost primit de la DaniCDS pentru secțiunea "Articole de la cititori".
