Traseul Busteni - Cabana Caraiman - Crucea Eroilor - Cabana Caraiman - Busteni (a II-a parte)

Mai intai vreau sa le multumesc celor care au vrut sa-mi sponsorizeze inregistrarea inventiei... :D ... dar sa pare ca „metoda” de a imparti in doua un text, asa cum am gandit-o eu, a fost folosita inaintea mea si alti „condeiasi” ... asa ca n-avem noroc!!!... :( ... dar sa continuam cu povestirea de unde ramasesem...

... si dupa vreo zece minute de pauza, pornim spre Crucea Eroilor pe Brana Mare (traseu marcat cu punct albastru)... ca pe celalalt traseu era aglomeratie mare... si oricum noi preferam potecile dificile... ;)

pe Brana Mare spre Crucea Eroilor

.. chiar daca acest traseu e destul de dificil (pe harta scria ca e periculos pe vreme nefavorabila) au fost cateva grupuri mici care au ales acest traseu (veneau dinspre Babele)... unii au abandonat traseul cand au ajuns intr-un loc in care cararea era mai mult un perete oblic de stanca, inaintarea facandu-se cu corpul la aproximativ 70 de grade fata de orizontala si cu o mana permanent pe stanca din lateral... dar pana in zona respectiva mai e de mers, asa ca mai facem o poza cu Cabana Caraiman...

Cabana Caraiman

... traseul merge, dupa o portiune cu grohotis, pe o poteca ingusta, dar nu prea dificila...

poteca ingusta

... insa trebuie sa fii atent la fiecare pas pentru ca, in dreapta, e o panta de cateva sute de metri, inclinata la aproximativ 45 de grade, pe care,daca ai inceput sa cazi, nu mai ai de ce sa te prinzi... asa ca sansa sa supravietuiesti caderii e foarte mica...

panta inclinata

.. n-as vrea sa fiu nevoit sa trec pe aici pe ploaie!... si dupa ce trecem de zona „fierbinte” mai facem cate o poza... cu Platoul Bucegilor...

Platoul Bucegilor

... si cu Busteniul...

Busteni

... si, dupa vreo jumatate de ora de mers, zarim si Crucea de pe Caraiman!...

Crucea de pe Caraiman

... la care ajungem dupa alte 10-15 minute...

Crucea Eroilor Neamului

... si vedem ca dinspre/spre Babele, pe celalalt traseu, e un dute-vino continuu...

de straja la Crucea Eroilor

... si cineva vegheaza de eoni aceasta zona... se pare ca nimeni nu a observat pana acum! (vedeti stanca pe care am incercuit-o cu rosu?!)... si mai avem ocazia sa vedem ceva ce n-am mai vazut pe nici un traseu... un biciclist (l-am incercuit cu rosu!)...

un biciclist

... dupa mai bine de o ora de odihna, admirare a peisajului (nu am putut sa nu observam lipsa de bun simt a unor turisti care lasau urme ale trecerii lor... nu doar in poze cum ar fi fost frumos!... ci si prin PET-uri, doze de aluminiu si ambalaje aruncate pe unde si-au odihnit „nesimtirea”... :( ) si multe poze facute... o luam, pe acelasi drum, la vale spre cabana Caraiman...

la vale spre cabana Caraiman

... de data asta la vale a fost mai usor ca la deal, asa ca ajungem destul de repede la cabana Caraiman...

cabana Caraiman

... si dupa ce pierdem cateva minute bune cu deslusirea sensului unui indicator, (asta ca sa nu mai patim ca la Babele! :D) o luam pe cararea caprelor (linia albastra in poza)...

cararea caprelor

... chiar daca mai era un drum spre Jepii Mari (traseu marcat cu punct albastru, pe o portiune, si apoi cu banda galbena), care ocolea putin, insa ar fi fost mai usor de parcurs (linia galbena in poza). In cercul rosu o puteti zari pe „caprita” mea!!! :D ... sa stiti ca a fost una dintre cele mai dificile poteci pe care am urcat prin Bucegi... si nu o recomand decat celor care au o conditie fizica foarte buna si cu incaltaminte adecvata (cu aderenta buna... lucru valabil pe aproape toate traseele). Pana la urma am ajuns pe platoul Bucegilor si am mai facut o poza pe care am marcat cu galben traseul parcurs spre si dinspre Crucea Eroilor ca sa puteti intelege ce ar insemna o alunecare (cadere) de pe carare...

traseu Crucea Eroilor

... si sa stiti ca pe aceasta carare sunt si cateva cruci cu numele celor care au murit pe traseu, asa ca atentie mare daca mergeti pe acolo! Dupa vreo 20 de minute de mers am vazut un grup de turisti care mergeau de la cabana Piatra Arsa spre Babele...

grup de turisti

... noi am omis cabana Piatra Arsa din traseu, nu inainte sa ne „minunam” vazand o aglomeratie de masini...

Piatra Arsa

... probabil ca pana la urma vom avea o sosea pana la Babele... „ce fericire” pentru iubitorii muntelui!!!... dar deocamdata incercam sa evitam civilizatia... insa o fotografiem de la distanta... cabana Piatra Arsa se intrezareste printre jnepeni...

cabana Piatra Arsa

... si am mers „cale lunga si batuta” (schimband macazul de 2 ori: prima data de pe banda galbena pe triunghiul galben (sub varful Ciocarlia) si apoi triunghiul albastru in directia cantonului Jepi)... sperand ca nu sare vreun urs dintre jnepeni...

printre jnepeni

... si la vreo ora de la intrarea printre jnepeni (cu tot cu o scurta pauza de masa) am ajuns la Cantonul Jepi...

Cantonul Jepi

... de unde am avut parte si de o panorama frumoasa cu Busteniul... pana la care mai aveam vreo 2-3 ore de mers (conform indicatorului)... noi am facut putin peste 3 ore... deci o luam incetisor, la vale, pe carare...

pe carare

.. cu un ochi la carare si cu unul spre Busteni!... :D ... insa ajungem si in zone unde trebuie sa fim cu ambii ochi pe carare...

la vale

... asta chiar daca panorama ne tenteaza...

panoramai

... si ajungem si la zona care pe harta are denumirea „La Scari” si avertizarea „zona periculoasa pe timp nefavorabil” ... din poze cred ca se vede de ce!...

zona periculoasa pe timp nefavorabil

... e destul de dificil si fara sa fie stancile ude...

La Scari

... si cred ca observati si dupa expresia fetei (cu virgula sub t! :D ) ca nu e usor traseul!!!...

traseu dificil

... in urmatoarea poza suntem tot pe carare ...chiar daca nu pare!...

pe carare

... ne mai ajutam, unde e nevoie, de cablul fixat de stanca...

cablul ajutator

... si la un moment dat ajungem pe o portiune de carare avand in dreapta o pajiste frumoasa... unde un „localnic” isi lua pranzul... :D

localnicul

Cand l-am observat era in 4 labe si se uita la noi. Dupa un moment de panica, (in care am avut impresia ca „zburlit” e prea putin spus pentru ce se intampla cu parul meu!!!... asa scurt cum era!) am scos aparatul de fotografiat si pana am reusit sa fac zoom, (in loc sa-i fac o poza rapida si abia apoi una cu zoom) s-a lasat jos. Banuiesc ca avea ceva de mancare si de aceea ne-a ignorat... spre fericirea noastra!!! Am facut rapid o poza si am plecat, in liniste, chiar daca eram curios ce facea de ne-a ignorat?!... dar mi-am amintit vorba „curiosii mor repede”... si am zis ca e mai bine sa renunt, de data asta, la curiozitate. Am avut noroc ca, la cativa metri mai departe, cararea trecea de partea cealalta a versantului pe care am mers pana atunci si cobora abrupt, asa ca am avut ocazia sa iesim rapid din zona lui de observatie/adulmecare... asta in caz ca,totusi, s-ar fi hotarat sa ne intrebe ce cautam pe teritoriul lui!!!

coborare abrupta

Dupa cum vedeti in poza, coborarea nu e usoara si se intampla exact ce va spuneam mai demult... nu e o regula ca e mai usoara coborarea decat urcarea. Am ajuns si noi sa ne dorim sa mai avem si portiuni de urcare pentru ca deja ne dureau talpile si degetele de la atata mers cu „franele” actionate... si am avut parte de unele portiuni in urcare... nu prea multe si nici lungi... doar trebuia sa ajungem in Busteni, ceea ce insemna ca trebuia sa coboram... nu-i asa?! ... :D

coborarea spre Busteni

... dar, pana la urma, am reusit sa ajungem cu bine, dupa o zi foarte solicitanta... dar si plina de satisfactii. Doar am reusit sa parcurgem cu bine, intr-o singura zi, trasee foarte dificile. Si suntem doi incepatori in ale drumetiilor montane... dar, dupa cum vedeti in poza urmatoare, o sa avem nevoie de o noapte de odihna ca sa ni se stearga oboseala de pe chipuri... si de inca o zi de relaxare, pana la urmatoarea drumetie...

pe final de traseu

... Dar, dupa 12 ore de batut potecile, facem o ultima poza langa avertismentul pe care vi l-am aratat si la inceputul articolului...

avertisment

... si ne intrebam daca puteam avea pretentia sa ne consideram si noi, dupa asa scurt timp si putine trasee parcurse (in comparatie cu altii) ca facand parte din categoria celor carora le era permis traseul: „turisti bine antrenati”?! Bineinteles ca am spus-o sub forma de gluma si nu ne gandim nici un moment sa desconsideram pericolele la care ne expunem cand mergem pe trasee lungi, dificile si prin zone izolate. Dar tot pe acestea le vom prefera pentru solitudinea, in doi, de care avem parte parcurgandu-le si de frumusetile pe care nu multi oameni le vad (pe viu!)... noi considerandu-ne privilegiati pentru ca am reusit sa le vedem!

Acum va spun „La revedere” pana la urmatorul articol, in care va voi povesti ultima drumetie facuta in Bucegi... in 2014... Busteni-valea Cerbului-saua Baiului-cabana Diham-Pichetul Rosu-poiana Costilei-Busteni.

Articol scris de DaniCDS

Notă: Acest material a fost primit de la DaniCDS pentru secțiunea "Articole de la cititori".

Articol publicat de (17 iulie 2015)


COMENTARII

optional (nu va fi afisat pe website)
max 1000 caractere




T. O. Y. O. Together Open Youth Opportunities Education, Fraternity, Peace

Muntii Fagaras

This page loaded in 0.0039 seconds. Memory usage: 355 - 371 KB. Device: