Traseul Busteni - Saua Baiului - cabana Diham - Pichetul Rosu - Poiana Costilei - Busteni (I parte)
Duminica, 03.08.2014, am ales sa facem o
drumetie pana la cabana Diham, trecand prin „vestita” Vale a Cerbului. Ne-am
trezit aproape de ora 7, relaxati si odihniti, dupa o zi suplimentara de odihna
pe care ne-am acordat-o dupa ziua de vineri. Oricum, sambata (nu mai tin minte
daca ziua si/sau noaptea) a plouat si, dupa cum v-am mai spus, pe traseele din
Bucegi nu e „sanatos” sa te prinda ploaia.
Traseul l-am parcurs in 7 ore, cu o pauza
de cafea (prelungita) de aproximativ 45 de minute, la cabana Diham si o alta
pauza (de masa) de vreo 20 de minute, undeva pe traseu. Conform hartii pe care
am folosit-o, timpul de parcurgere al acestei combinatii de trasee ar fi 7-8
ore... dar trebuie sa luati in considerare ca nu era estimat timpul pt un
traseu ca titlu... am adunat timpii intermediari de la trasee care includeau
punctele importante, specificate in titlu.
Traseul l-am inceput din apropierea
Caminului Alpin pe la ora 8.40...
... preferand drumul prin padure spre Valea Cerbului, in locul altuia
mai usor, pe care se poate merge cu masina. Traseul prin padure, spre Valea
Cerbului, are parte de trei marcaje (punct galben, banda rosie si triunghi
albastru), fiind o portiune comuna a trei trasee pana la cabana Gura Diham...
... drumul ne-a cam innoroit, ca urmare a
ploii din ziua precedenta...
... dar tot a fost mai bine decat pe portiunile in care am fost
fortati sa mergem pe drumul forestier... Dupa 30 de minute am ajuns si noi la
drumul neasfaltat care merge pe Valea Cerbului pana la cabana Gura Diham si
apoi continua, aproape paralel cu poteca care trece prin padure, pana la cabana
Diham...
... cam de aici incepe o portiune de drum „neplacuta” pentru noi, dar,
din pacate, nu am putut s-o evitam. Banuiesc ca nu sunt multi romani care sa nu
fi vazut la stiri reportaje facute, in special primavara, cu aceasta zona unde
foarte multi oameni stau cu corturi/rulote sau doar la un picnic... bineinteles
ca unii dintre ei „nu uita” sa polueze zona cu muzica ( in special manele!
) si bineinteles, cu ambalaje diverse care sa le ateste buzunarul gros
si lipsa bunului simt... Dar, dupa cate auzim la stiri, ursii prospera in zona!
Dupa cum vedeti in poze, zona este destul de aglomerata si dupa cum nu vedeti
si nici nu auziti este si galagioasa...
... voua, cititorilor, v-ar placea sa popositi, o zi macar, in zona?...
... si urmeaza zona cu cei care se muta aici cu „catel si purcel” din
primavara pana in toamna (nu ca ar fi un lucru rau in asta)...
... ajungem si in zona cabanei Gura Diham...
... si ne bucuram ca scapam de aglomeratie si reintram pe poteci!
Drumul urca abrupt pe o distanta destul de mare... dar prindem viteza si
ajungem din urma un grup mare de „localnice” insotite de cativa „localnici”
...
... dupa eforturi „seculare” care au durat
4 minute, le-am depasit...
... vedeti cum se uita surprinse la noi?!... in timp ce le
depasim!!!...
... si... victorie... reusim sa depasim grupul ... dar,totusi, gasim
timp sa imortalizam momentul!...
... cred ca se vede pe fata (dupa cum am mai spus: virgula la t!
) ce efort a depus!!!... ca si la mine de altfel!
... la mine nu e nevoie sa puneti virgula!!! :D ... drumul continua,
parca tot mai abrupt... si ne solicita intens plamanii si picioarele!!!...
... cred ca erau mai mult de 450 ... si nu de caldura...
asta mai lipsea!!!
... in sfarsit ajungem la rascruce de drumuri/poteci (precizare
necesara ca sa nu se confunde cu filmul!
)...
... de aici drumul spre stanga merge spre cabana Poiana Izvoarelor si
noi mergem spre dreapta, (marcaj triunghi albastru) spre cabana Diham (timp
estimat pe tablita – 1 ½ ore). Drumul nu mai este chiar asa de dificil, dar in
unele zone este „interesant” ...
... si „ud”...
... si dam si peste o victima a ploii care a trecut ieri pe aici...
acest ostacol a creat mici probleme unor persoane cu „compasul” mic...
... dar dupa o mana de ajutor de la „copilot” (cu masina ea e
copilotul, iar cu „pejoul” sunt eu!)... „toata lumea” e fericita! La examinarea
radacinilor copacului cazut... era enorm... am observat ca apa a spalat
pamantul de care se tineau radacinile (stratul de pamant era subtire din cauza
zonei stancoase). Mai facem cativa metri si dam peste urmatorul avertisment...
... la inceput ne-am „cracanat” de ras cateva minute (scuzati
expresia... dar la asa „avertisment” nu mi-a venit alta)!!!...
... DAR!... amintindu-ne de intalnirea cu ursul de pe Jepii Mari (citeste aici articolul), ne-am
gandit ca, poate, are o logica!... de exemplu: „cineva” a invatat ursii sa
citeasca si, pe marginea cararilor (dar orientate spre padure), sunt
avertismente si pentru ei ... de genul „Zona frecventata de oameni!Nu intrati
pe traseele marcate!” (cine fotografiaza genul asta de avertisment sa ne
trimita si noua o poza, ca noi nu am reusit sa il gasim
. Intalnim si
o portiune de poteca
„parchetata”... le multumim celor care au avut initiativa pt ca, la ce noroi a
fost in zona, a fost foarte utila realizarea...
Va invitam sa cititi aici continuarea acestui articol.
Notă: Acest material a fost primit de la DaniCDS pentru secțiunea "Articole de la cititori".
