Fenomene paranormale din Bucegi

Încă de pe vremea lui Herodot, Valea Comorilor din Munţii Bucegi era cunoscută ca fiind locul unde au fost îngropate uriaşe comori dacice : cupe din aur şi argint încrustate cu nestemate, bijuterii şi obiecte de preţ, dar şi un tezaur divin ce adună sub semnul lui Zamolxis cunoaşterea şi înţelepciunea timpului, o spiritualitate mult deasupra prezentului nostru... Iată un extras din mărturiile tulburătoare apărute de-a lungul timpului despre aceste fenomene stranii:

"În anul 512 î.Ch., în timpul războiului purtat de regele perşilor Darius cel Mare împotriva sciţilor la nord de Marea Neagră, înainte de a ajunge la Istru, acesta i-a biruit mai întâi pe geţii care se credeau nemuritori. Într-una din zile, când Xerxes I, fiul şi urmaşul la tron al măritului rege, l-a ucis pe Lisimahus, trezorierul get, se spune că ultimele cuvinte ale acestuia au fost: "Eu mă voi ridica la cer spre a regăsi împărăţia lui Zamolxis, însă comoara va rămâne pe veci îngropată în misterele Bucegilor, şi chiar dacă cineva va săpa în locul în care am ascuns-o, ea nu se va arăta decât aceluia ales de către însuşi Zamolxis ca să o aibă."

Mult s-a gândit Xerxes I la aceste vorbe, iar în ultima zi înainte de plecare, a adunat o mână de voinici pe care i-a pus să sape sub casa getului Lisimahus, acela fiind locul cel mai probabil unde ar fi putut ascunde comoara. În zadar au răscolit însă toată curtea, căci nimic nu s-a găsit. Noaptea, târziu, fiul regelui persan a avut impresia că o lumină neobişnuită a izbucnit în apropierea cortului. Ieşind degrabă, a văzut flăcări ce ieşeau din pământ cam la doi metri de locul în care tocmai săpaseră. A doua zi, i-a spus tatălui său, cerându-i un răgaz spre a continua săpăturile, însă regele nu l-a crezut şi nu s-a lăsat întârziat din drumul său spre Grecia, în căutarea gloriei. Totuşi, înainte de plecare, Xerxes I a întocmit o hartă a locului, încrustată cu venin de viperă şi zeamă de cucută pe un pergament din scoarţă de brad, pe care o ataşăm alăturat.

Această hartă s-a transmis din tată-n fiu, timp de multe generaţii, de sute de ani, urmaşilor acestora... Astfel se face că prin anul 1925, unul din aceşti urmaşi, pe numele său Sir Lovelace, emigrând în America, a luat şi această hartă în mapa cu amintiri de familie păstrate cu sfinţenie, până când aceasta a ajuns în posesia nepotului său, Mr. John Ross, strălucitul arheolog american cunoscut din presa mondială. În anul 1975, ajuns în România într-o vizită de lucru, John Ross a revenit pe meleagurile legendarei comori dacice, cu harta străbunului său. Şi de astă dată săpăturile au fost în zadar, blestemul trezorierului Lisimahus neputând fi ridicat...

După plecarea echipei sale însă, cam la vreo lună, localnicii au văzut într-o noapte flăcări mari de caţiva metri ieşind din pământ, în apropiere de locul săpăturilor. Nu s-au îndurat să sape, pe de o parte temându-se de spiritele munţilor, care se zice că fac aceste focuri spre a-şi apăra comoara, iar pe de altă parte, fiind truditori cu paşunatul oilor şi munca grea din gospodării, şi neavând vreme de căutat comori..."

Nu, această poveste ce se sfârşeşte oarecum brusc nu este o legendă a locului, ci un articol apărut în ziarul "Free Thought" din insula indoneziană Bali, semnat de un proaspăt milionar strămutat acolo de curând, cu numele de Ioan Dumitrescu Shepherd, originar din satul Peştera, Munţii Bucegi, despre care locuitorii zonei povestesc că era un cioban cam băgăreţ şi fără multă minte, dispărut într-o noapte, fără urmă…