Traseul Busteni - Saua Baiului - cabana Diham - Pichetul Rosu - Poiana Costilei - Busteni (a II-a parte)

Va invitam sa cititi aici prima parte a acestui articol.

 ... drumul prin padure a fost frumos, dar dupa o ora ajungem pe Saua Baiului (oare ce bai a fost in zona de i-au spus asa?!)...

... si, cum orice-i frumos/bun trece repede, reintram pe un drum forestier pe care vom merge pana la cabana Diham... ... undeva, pe acest drum, am mai patit o chestie interesanta!!!... la un moment dat, undeva in fata noastra, la cateva zeci de metri, vedem miscare in tufele de pe marginea padurii si in timp ce ne dadeam cu parerea in legatura cu fiinta zarita: e caprioara?!... e cal?!... intrezaresc blana maronie si suspin gatuit: URSU`... Smile... aceasta „fiinta” iese din tufe in galop, direct spre noi!!!... eu, ca si pe Jepii Mari (citeste aici articolul), cu parul „electrizat” Smile caut agitat fluierul... cica sa-l sperii!!!.. Smile... ma rog!... asa spune o „legenda urbana” ca trebuie sa procedezi!... problema era ca noi eram la munte, nu la oras!!! Smile... dar, din nou, am avut noroc sa nu aflam daca ne-ar fi ajutat cu ceva fluierul... era doar un caine (cu blana maro!) care a vrut numai sa ne salute si sa ne miroase... probabil ca l-am intoxicat cu mirosul fricii, pt ca ne-a dat pace repede si s-a dus in treaba lui. Morala?!...poate ca n-ar fi rau sa avem la noi un spray cu piper, special pentru intalniri de gradul 3 cu ursii. In cele din urma, vii si nevatamati, zarim cabana Diham... ... unde se vad multi turisti veniti aici, majoritatea, cu masinile... ... si, in departare, vedem Coltii Morarului (incercuiti cu rosu), pe langa care trecusem cu cateva zile in urma, la plecarea de la cabana Malaiesti spre cabana Omu... ... de aici, de la Diham, pleaca un traseu pana la cabana Malaiesti, mult mai scurt si mai usor decat cel pe care l-am descris in primul articol (am estimat... doar dupa harta noastra... ca ar fi 2 ½ -3 ore de mers. Pana la Poiana Malaiesti-Izvor este estimat un timp de 1 ¼ ore si pe harta pare la jumatatea distantei). Am auzit ca aprovizionarea cabanei Malaiesti se face pe acest traseu, cu rucsacul sau cu caii. Am baut cate o cafea si ne-am odihnit vreo 45 de minute... intre timp un grup de copii au plecat spre Malaiesti (dar nu stiu daca la cabana Malaiesti sau la poiana)... ... am plecat si noi spre Pichetul Rosu (marcaj punct rosu, timp estimat pe harta - 1 ora)...  ... pe traseu am gasit un loc unde sa facem o pauza de masa... ... bineinteles ca, dupa cum se vede in poza, langa noi era un sac de gunoi in care am pus tot ce era de aruncat... ca sa lasam urme doar in poze... nu-i asa?! Smile Drumul pana la Pichetul rosu, unde este un adevarat „nod” de trasee, a fost destul de usor, linistit (n-am intalnit pe nimeni) si frumos...  ... dar, dupa ce am trecut pe marcaj triunghi rosu, a inceput „distractia”... ... cred ca se poate vedea dupa expresia fetei (virgula sub t! Smile  ) cat este de dificil... nu mai tin minte cat timp am urcat pe poteca plina de grohotis, dar cred ca prea mult! Chestia interesanta e ca, pe aceasta poteca cu inclinare pronuntata, am intalnit vaci care urcau destul de sprintene... parca erau hibridizate cu capre negre! Smile Eu cred ca vacile de la Kobe nu au carnea asa de frageda ca vacile intalnite de noi (cu tot cu masajul care li se face)! Smile Si pentru ca nu mi-a trecut prin cap sa le fac o poza in timp ce urcau pe poteca, va arat inca o poza cu poteca... ... dar in poza urmatoare vedeti niste vaci odihnindu-se, si sa stiti ca tot pe cararea pe care mergeam noi au ajuns unde se odihneau... ... de aici incolo aproape tot timpul coboram, asa ca trebuie doar sa „ne tina franele”... ... traseul este, de aici incolo, acelasi pe care l-am parcurs in prima zi, cand am mers la cabana Malaiesti... asa ca nu mai repet descrierile, dar va mai ofer o poza cu poiana Costilei... ... si inca una, de final... cu autorul articolului... ... din poiana Costilei am mai facut o ora pana in Busteni, in coborare aproape continua... dar nu va bucurati prea tare... o sa simtiti oboseala aproape la fel ca la urcare.

Si acum nu mai ramane decat sa va spunem, eu si partenera mea ( eroina celor mai multe poze! ... :)...), la finalul articolului cu ultima drumetie pe care am facut-o in Bucegi... „La Revedere”... poate!/sau nu!... si daca va plac drumetiile montane (si inca nu ati fost in Bucegi) poate va vor fi de folos, la planificarea drumetiilor, articolele pe care le-ati citit si care sper ca vi-au placut sau macar nu v-au plictisit! :)

Articol scris de DaniCDS

Notă: Acest material a fost primit de la DaniCDS pentru secțiunea "Articole de la cititori".

Articol publicat de (22 iulie 2015)


COMENTARII

optional (nu va fi afisat pe website)
max 1000 caractere




Hotel search engine comparing hotel prices from major accommodation websites.

T. O. Y. O. Together Open Youth Opportunities Education, Fraternity, Peace
This page loaded in 0.0013 seconds. Memory usage: 354 - 366 KB. Device: